există în viața mea o expresie care mă aduce la disperare:„ ca oamenii”. este motto-ul mamei, pe care nu l-am înțeles niciodată. de ce trebuie să  faci ceva în viața ta în funcție de ce zice lumea din jurul tău? oare nu vrei și tu să-ți găsești fericirea și să trăiești viața ta, nu a altora? nu zic să devii un asocial sau să nu respecți, în limitele normalului, convențiile sociale. dar trezește-te, mamă! de fiecare dată te plângi că nu cunoști decât muncă, că ți-ai neglijat familia și nu ai avut parte de o vacanță pe care ai merita-o. și ce faci în continuare? același lucru: muncă și ești atentă la gura lumii. cea mai mare greșeala a mea a fost să te ascult atunci când a fost vorba de viața mea: ce o să zică lumea?și ca o marionetă am ascultat comenzile pe care mi le-ai dat. și regret până la Dumnezeu că am făcut așa. nu sunt o rebelă și nu sunt o introvertită, dar vreau să trăiesc în lumea pe care mi-o construiesc eu. de ce să fac ceva doar de gura lumii? cu cine trăiesc eu? cu lumea? nu! am lângă mine o ființă superbă pe care o iubesc și care mă ajută să dezbrac acest corset al normelor. e singurul care mă înțelege și  căruia îi datorez ceea ce sunt azi. trăim într-o lume care e în penurie de valori și care nu vrea să se trezească nici atunci când vine unul să le spună că nu totul se bazeaza pe josnicie, nesimțire și răutate. și eu să fiu în rând cu lumea? nu, merci. mai bine să fiu o ciudată și să fac ceea ce îmi aduce mulțumire sufletească, încercând să nu rănesc pe nimeni. acum vreo 2 ani aveam o imagine angelică a satului românesc, cu oameni buni, calzi, iubitori, dar, ce să vezi? am avut cea mai mare deziluzie a sufletului meu când am văzut că realitatea e alta: răutatea și necazul altuia stau în fruntea clasamentului actelor gratuite. am încercat, prin profesia pe care o practic, să deschid ochii copiilor. sunt orbi. au inculcate modele pe care nu le pot șterge. simt că mă bat cu morile de vânt. „Veșnicia s-a născut la sat”  și când auzeam asta mă gândeam la bunătate și credință. azi nu mai e așa. totul s-a schimbat. trăim  într-o societe ale cărei valori pier, se mistuie, iar pe cenușa lor cresc neumbrite răuteatea, urâtul, fățărnicia, hoția. încearcă să te ridici și să schimbi „bunul mers” al treburilor, să vezi cât de repede ești redus la tăcere! de către cine? de mama care îți spune că nu ești în rând cu lumea, de cei care mai dăunăzi erau considerați modele negative pentru tânăra generație și care azi sunt la conducere, de cei care în loc să propăvăduiască credința și smerenia ascultă glasul necuratului. poate greșesc că nu vreau să fiu ca voi, dar ASTA SUNT EU. poate greșesc că nu sunt„ ca oamenii”, dar gândesc ca un om al cărui suflet plânge cînd vede bezna din jurul lui.