am crezut întotdeauna în bunătatea oamenilor și am plecat, de cele mai multe ori, de la premisa că în fiecare dintre noi există ceva bun și ceva sfânt. astăzi, când văd că m-am înșelat de atâtea ori în evaluarea oamenilor, mă întreb de unde atâta răutate și perfidie. de ce să pozezi în prieten pentru ca mai apoi să-mi înfigi cuțitul pe la spate? ce obții? laudele dușmanului, lingând mâna stăpânului care mai târziu te va bate?! pentru cât timp crezi că va conta „loialitatea” ta? până va veni un altul să îți ia locul.

mă uit în jurul meu în  căutarea unui strop de inocență și nu îl găsesc decât în ochii copiilor mei. ei sunt liniștea de care am nevoie în aceasta lume a ororilor și nonvalorilor. ei sunt credința într-o lume a visului pierdut. ei sunt iubirea care îmi vindecă rănile și pentru ei lupt să ies din ghearele urâtului și ale mucegaiului.